Libia se indreapta cu pasi repezi spre democratie

Numai ca din cauza diferentelor lingvistice democratie inseamna cu totul altceva decat in romana.
Uite ce frumos flutura steagul democratiei libiene peste judecatoria din Benghazi:

Orice asemanare cu steagul celebrei organizatii ce militeaza pentru democratizarea tarilor islamice, Al Qaeda, este total intamplatoare. Parol!

  
Sursa: http://www.vice.com/read/al-qaeda-plants-its-flag-in-libya

Activismul, sau cum sa intinzi coarda pana se rupe

Oare cum ar fi ca un nefumator sa intre intr-un bar pe care scrie mare "PENTRU FUMATORI", sa comande o cafea iar dupa ce termina cafeaua sa se planga de fumul de tigara si sa ameninte ca va da in judecata barul? Cum ar fi ca un vegetarian sa intre intr-o macelarie si apoi sa dea in judecata macelaria ca nu i-a pus la dispozitie un raft cu salata? Cum ar fi ca un rocker sa isi ia un bilet la opera si apoi sa se planga de chinul la care i-au fost supuse urechile?
Ar fi absurd, ar fi o dovada de prostie suprema sau de nesimtire crasa. Daca esti nefumator n-ai ce cauta intr-un local destinat fumatorilor, daca esti vegetarian n-ai ce cauta la macelarie, daca esti rocker si nu iti place Bach nu iti lua bilet la opera si astfel sanatatea, sentimentele si orgoliul nu iti vor fi lezate.
Similar, daca esti musulman si esti teribil de ofensat de crucile prezente in Universitatea Catolica nu te inscrie la universitatea respectiva. E clar ca o universitate catolica e destinata catolicilor iar catolicii se simt bine inconjurati de cruci cu Gizasi atarnati. E o chestie de bun simt. Se pare ca pentru unii, insa, nu e atat de clar acest lucru si cred ca au dreptul sa se urce cu bocancii pe masa ta de bucatarie daca i-ai deschis usa.
Only in America:

The Washington, D.C. Office of Human Rights confirmed that it is investigating allegations that Catholic University violated the human rights of Muslim students by not allowing them to form a Muslim student group and by not providing them rooms without Christian symbols for their daily prayers.
The complaint was filed by John Banzhaf, an attorney and professor at George Washington University Law School. Banzhaf has been involved in previous litigation against the school involving the same-sex residence halls. He also alleged in his complaint involving Muslim students that women at the university were being discriminated against. You can read more on those allegations by clicking here.

 Asadar, un avocat cu obrazul gros, caci de prostie nu-l suspectez avand in vedere ca e profesor universitar, se gandeste ca e incorect ca o universitate CATOLICA, privata, sa nu puna la dispozitia unui grup de studenti de alta religie o sala special conceputa pentru ei dupa normele religiei lor. Dovada obrazului gros al avocatului apare intr-un update al acestei stiri:

In fact, not a single Muslim student at Catholic University has signed on to Professor Banzhaf’s complaint and he admitted to me that he lodged the complaint against Catholic with the D.C. Office of Human Rights as a concerned individual, not on behalf of any student or group of students

Sper ca in Romania sa nu se ajunga la astfel de aberatii dintr-un exces de zel a vreunui activist fie el ateu, secularist sau aparator al celor oropsiti. Stop Religiei in Scoli nu include si stop religiei in scolile confesionale!

Unde esueaza capitalismul

De cateva luni tot aman acest articol, amanand tratarea acestui subiect din varii motive. Nu am fost niciodata foarte interesat de doctrinele politice, punand mai mult pret pe eficacitatea masurilor luate de un guvern decat pe dogma din spatele acestor masuri pentru ca mereu am considerat ca gandirea dogmatica este gresita datorita inflexibilitatii ei. Din punctul meu de vedere o doctrina politica e buna atata timp cat este eficienta in rezolvarea problemelor societatii, atunci cand o problema nu isi gaseste rezolvarea in cadrul unei anumite doctrine atunci trebuie cautata rezolvarea in alta doctrina. Nu conteaza daca rezolvarea problemei este de sorginte comunista sau fascista, socialista sau capitalista, respingerea unei solutii doar pentru ca apartine unei doctine antipatice e precum aruncarea albiei cu copil cu tot.
De curand am descoperit inca o doctrina politica, spre rusinea mea la o varsta destul de inaintata, si anume libertarianismul cu cele doua forme ale sale, libertarianismul socialist si cel capitalist iar in variantele extreme anarho-socialism si anarho-capitalism, dar cel mai tare mi-a sarit in ochi anarho-capitalismul. Libertarianismul are ca idee centrala libertatea individului, nu a cetateanului ci a individului. De ce a nu a cetateanului ci a individului? Pentru ca cetatenia implica existenta existenta unei entitati foarte, foarte, foarte hulita, nedorita, urata din tot sufletul (chiar si al acelora care nu poseda suflet), adica statul. Statul in doctrina libertariana este raul suprem, sursa tuturor relelor.
In acest articol ma voi limita la critica libertarianimului capitalist si a anarho-capitalismului, despre socialism intr-un articol viitor.
Asadar, dupa cum spuneam, in viziunea libertariana statul e raul cel mai rau, cu cat mai puternic cu atat mai rau,  in unele curente libertariene e un rau necesar totusi dar care ar face bine sa ramana rahitic, iar in altele staul e bun doar daca dispare. Primele curente reprezinta minarhismul, categoria a doua reprezinta anarhismul. Statul minimal, conform minarhismului, are ca singur scop implementarea Legii Supreme, adica legea pietei, legea cererii si ofertei. Anarhismul merge un pas mai in fata, legea cererii si ofertei nu are nevoie de implementare, se impune singura prin propriile mijloace. Dogma principala a libertarianismului capitalist este "capitalismul functioneaza oriunde, oricand si oricum".
Aceasta dogma o atac acum. Legea cererii si ofertei nu are cum sa fie universal valabila, aplicabila in tot spectrul de activitati umane asa cum nici legea lui Newton nu e universal valabila nefiind aplicabila decat pentru viteze considerabil mai mici decat viteza luminii. Dar asa limitata cum e ea ne da rezultatele corecte atata timp cat suntem in domeniul de aplicabilitate. Similar, capitalismul functioneaza in domeniul sau de aplicabilitate, functioneaza acolo unde exista cerere si oferta.
Unde esueaza capitalismul?
Aici:

Cine ar investi 9 miliarde de euro intr-un accelerator de particule unde sa se faca cercetari probabil fara aplicatii practice, cel putin nu in timp util pentru amortizarea costurilor?
Cine ar cheltui miliarde pentru a trimite un om pe Luna doar pentru a-si lasa urmele in praful selenar?
De ce ar plati un investitor un astronom sa se uite la stele?
Dar un arheolog? Un matematician cine ar plati pentru aflarea celui mai mare numar prim?
Raspunsul e nimeni! Toate aceste activitati sunt neprofitabile din punct de vedere economic si nimeni nu va investi in ele. De asta nu vedem misiuni private spre Luna sau spre Marte, companii care sa sape prin jungla dupa ruine mayase sau trimitand paleontologi la dezgropat dinozaui in  Gobi. Poate aceste companii private  investesc milioane de euro in inbunatatirea aparatului de ras darnu in telescoape astronomice.
Da, imi doresc un stat minimal in ecomomie dar vreau unul maximal in cecertare pentru ca in cercetare capitalismul esueaza.

George Bush- cel mai vanat criminal

Sau asa ar trebui sa fie conform Amnesty International, organizatia al carui scop declarat este apararea drepturilor omului dar care a ajuns sa fie organizatia ce apara drepturile infractorului. Shamnesty International, asa cum ar trebui sa se numeasca aceasta organizatie a inaintat o cerere oficiala guvernului canadian ca acesta sa aresteze si sa il judece sau extradeze (unde?) pe Bush pentru incalcarea drepturilor omului, respectiv tortura aplicata detinutilor de la Guantanamo Bay.

"Canada e obligata de angajamentele sale internationale sa-l aresteze si sa-l judece pe fostul presedinte Bush data fiind responsabilitatea sa pentru crime sanctionate de legea internationala, incluzand tortura," a spus Susan Lee, director al Amnesti International.
Dat fiind esecul de pana acum al autoritatilor Statelor Unite  in aducerea in fata justitiei a fostului presedinte Bush comunitatea internationala trebuie sa se implice. Un esec al Canadei de a actiona in timpul vizitei sale ar fi o incalcare a Conventiei ONU impotriva Torturii si ar demonstra dispret fata de drepturile fundamentale ale omului.

 Dar oare drepturile cui au fost incalcate de catre Bush? Dizidenti politici? Activisti? Cetateni onesti acuzati pe nedrept? Da' de unde, exemplele date in comunicatul Amnesty International sunt cele ale unor teroristi condamnati pentru faptele lor, Abu Zubaydah si Khalid Sheikh Mohammed.
Ia sa nu-i mai tortureze americanii pe astia si sa-i trimita in lumea lor? Pe Abu Zubaydah il asteapta iordanienii cu bratele deschise si cu latul uns deja cu sapun fiind condamnat la moarte pentru terorism. Dar no, ei au drepturi, victimele lor nu.
Dar in fine, sa zicem ca Bush trebuie arestat si judecat, cati alti sefi de stat ar trebui arestati? Mahmoud Ahmadinejad, presedintele Iranului ar trebui arestat pentru ca sub regimul sau o gramada de incalcari ale drepturilor omului sunt comise si asta dupa cum reiese chiar citind saitul Amnesty International.
Unde este cererea de arestare a lui Ahmadinejad? Dar cea a lui Bashir Assad, presedintele Siriei pentru ca a pus tancurile pe demonstranti? Dar a regelui Abdullah al Arabiei Saudite pentru represiunea demonstratiilor din Bahrain? Sau a lui Putin? Nu ar indrazni sa faca asta pentru ca ar ajunge sa zaca prin puscarii activistii lor. In schimb nu e nici un pericol din partea SUA sau UK sau Franta.
Dincolo de dublul standard al Amnesty International, problema drepturilor omului este una mai complicata iar tratarea acestor drepturi ca pe niste porunci divine este cat se poate de eronata. Cu totii recunoastem Declaratia Universala a Drepturilor Omului ca fiind universala in sensul ca ea se aplica oricarui om. Si totusi zi de zi acceptam ca anumiti oameni sa fie deprivati de unele drepturi si consideram aceasta deprivare ca fiind legitima. De exemplu articolul 3 din Declaratie stipuleaza:

Articolul 3.

Orice fiinta umana are dreptul la viata, la libertate si la securitatea persoanei sale.

Citit in litera sa acest articol prevede ca nimeni nu poate fi ucis, lipsit de libertate sau pus in situatii riscante dar in spiritul sau articolul prevede exceptii de la prevederile sale. Pedeapsa capitala este considerata legitima si niciodata impotriva acestei pedepse nu s-a adus ca argument acest articol. Ca e o pedeapsa imorala, inutila, scumpa, barbara, astea pot fi aduse ca argumente impotriva pedepsei capitale dar nu se poate argumenta cu articolul din DUDO.  La fel si cu pedeapsa cu inchisoarea, nimeni nu considera ca prin condamnarea la inchisoare se incalca articolul 3 din Declaratie.

Articolul 18.

Orice om are dreptul la libertatea gândirii, de constiinta si religie; acest drept include libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea, singur sau împreuna cu altii, atât în mod public, cât sl privat, prin învataturi, practici religioase, cult si îndeplinirea ritualurilor.

Inseamna acest articol ca orice actiune in numele unei religii este justificabila? In mod sigur nu, nici un om intreg la minte nu ar invoca acest articol pentru apararea actinulor talibanilor, de exemplu. Un taliban ar putea considera ca jihadul cu centura de explozibil este un mod de manifestare a religiei sale ar asta nu inseamna ca putem si trebuie sa toleram martirii islamici. La fel, "kill the juice" nu e o invatatura religioasa protejata de DUDO. Sau jupuirea albinosilor prin Africa.

Articolul 20.

1. Orice persoana are dreptul la libertatea de întrunire si de asociere pasnica.

Si totusi constituirea unui grup infractional este interzisa prin lege si asta chiar daca infractorii sunt pasnici, de exemplu nu planuiesc decat sa cloneze carduri.


Dupa cum se vede din exemplele de mai sus, drepturile omului, desi universale, in anumite conditii sunt inaplicabile, nerecunoscute, privarea de anumite drepturi este considerata drept pedeapsa pentru fapte antisociale. Cand un om incalca legea trebuie sa se astepte ca va fi privat de unele drepturi de catre autoritati, ca va fi inchis, despartit de familie, fara libertate de deplasare, fara libertatea alegerii domiciliului, fara dreptul la intimitate. In cazul lui Bush drepturile omului presupus incalcate sunt cele stipulate in articolul

Articolul 5.

Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degrandante.

De ce un gainar trebuie sa se astepte ca in cazul in care va fi prins va pierde o serie de drepturi recunoscute dar un terorist implicat in zeci de omoruri si zeci de atentate planificate, unele indeplinite si altele esuate? De ce ar beneficia unul care se pisa cu bolta pe toata Declaratia Universala a Drepturilor Omului de drepturile prevazute de aceasta declaratie?

E cumva similar executiei lui Osama, atatia plangaciosi ai drepturilor omului s-au aratat oripilati de faptul ca Osama a fost lipsit de dreptul sau la un proces echitabil de parca asta ar fi fost posibil sau macar de dorit. In situatii de exceptie se aplica masuri de exceptie si aceste masuri includ si asasinatul si tortura. autoritatile trebuie sa ia cele mai eficiente masuri pentru protejarea cetatenilor daca prin asta sunt afectate drepturile unor pesoane, asta e, se considera pierderi colaterale. Daca torturarea lui Abu Zubaydah salveaza 10 vieti tortura e justificabila, daca moartea lui Osama salveaza 10 vieti asasinarea lui este justificabila.
Da, stiu ca astfel se deschide o portita pentru abuzurile autoritatilor asupra cetatenilor dar solutia nu este interzicerea cu desavarsire a masurilor de exceptie ci controlul aplicarii acestor masuri. Intrebarea nu ar trebui sa fie "daca tortura este justificabila" ci "cand este tortura justificabia" si de aici poate incepe o intreaga dezbatere. O dezbatere pe care imi doresc sa o vad ca se poarta in cercurile de persoane ce graviteaza in jurul drepturilor omului.

Oh, the irony!

Reactia mea cand am citit ca sub inaltul patronat al regelui Abdullah al Arabiei Saudite s-a deschis la Viena Centrul International Pentru Dialog Interreligios si Intercultural. Daca era vorba de Iran mai intelegeam, acolo de bine de rau mai exista (inca) crestini, chiar si ceva evrei, poate Pakistan, cu minoritatea inca prezenta de hindu... dar Arabia Saudita sa vorbeasca de dialog interreligios? Tara in care wahhabismul e politica de stat, tara in care prozelitismul de orice fel e interzis (execptand bineinteles islamul sunni) incearca sa dea altora lectii de toleranta? Interesant ca prefera sa deschida un asfel de centru la Viena, de parca are nevoie de toleranta Austria, si nu la Ryadh unde:

Si ca ironia sa fie perfecta din conducerea acestui centru va face parte si un evreu. Oare ce evreu respectabil ar lucra pentru sauditi? Hmmm, sa ghicesc, sa ghicesc.... nominalizatul meu este Noam Chomsky!

Drept urmare, in semn de multumire fata de gestul teribil de oportun al Majestatii Sale Abdullah al Arabiei il salut cu un deget!

Nu calcati iarba, mancati-o!

Consumul excesiv de iarba dauneaza grav sanatatii conform unor studii de specialitate (cercetatorii englezi si oamenii de stiinta rusi). O consumatoare inraita de iarba tine sa ne demonstreze acest lucru aratandu-ne cat de praf are neuronul:

Zorica Lupas:
multumesc pentru accept!si eu doresc sa creasca numarul vegetarienilor si sa nu mai fie sacrifcate animalele pentru hrana omului.sa consumam 'produsul' si nu 'producatorul'.

Pofta buna!

Turcia mai face un pas catre aderarea la UE

Mai face un  pas inapoi, de fapt, pentru ca inainte nu a mai facut pasi de mult timp, sau ii face cu viteza melcului. Dintre toate capitolele de negociere pentru aderarea la UE cel referitor la justitie si drepturile omului este printre cele mai problematice pentru Turcia fiind si blocat de catre Cipru. Dar nu blocarea de catre Cipru este principala problema ci faptul ca Turcia refuza sa recunoasca faptul ca are  o problema cu respectarea drepturilor omului si ca atare le incalca in mod sistematic.
Cel mai recent caz de incalcare a drepturilor omului este cel al acuzarii uni caricaturist turc, Bahadır Baruter, de "insulta adusa valorilor religioase adoptate de o parte a populatiei" riscand o pedeapsa de pana la un an de inchisoare. Crima lui? O caricatura:

In zona incercuita scrie "Nu exista Dumnezeu (Allah), religia e o minciuna" si pentru o astfel de afirmatie facuta chiar si in gluma, intr-o revista umoristica in Turcia poti ajunge la inchisoare. Asta intr-o tara ce are pretentia de a fi membra UE.
Intr-o tara care se lauda cu secularismul o declaratie de necredinta este un bilet spre inchisoare iar asta inacceptabil pentru o viitoare tara europeana.