Daca o poza face cat 1000 de cuvinte un film face cat un milion de cuvinte. Priveste un milion de cuvinte , ale mele sunt de prisos.
Dragii mei musulmani, cand vorbiti astazi unor musulmani si le spuneti lor: "Trebuie sa infaptuim Califatul, trebuie sa stabilim suprematia islamului", ei va vor zice: "Nu vedem cum, nu ne putem imagina asa ceva. Asta e o absurditate, de ce mai aduci vorba de asa ceva".
In acelasi fel, dragii mei musulmani, lasati-ma sa va reamintesc ca sunt doar doua tipuri de oameni pe Pamant astazi. Doar doua tipuri. E alegerea voastra. Luati o decizie, cu cine vreti sa fiti?
Sunteti ori cu poporul Paradisului ori cu poporul Iadului. Asta e singura alegere pe care o aveti de facut. Sunt doar doua optiuni si alegerea e a voastra. Multi oameni au ales calea Iadului. Au ales toate aceste stiluri diferite de viata, toate aceste idei diferite, toate aceste practici, urmand practicile majoritatii si vor sfarsi acolo unde sfarseste si majoritatea, adica in Focul Iadului dragi mei musulmani. E timpul sa ne dam seama ca doar cei ce vor adopta misiunea manifestarii islamului vor fi "locuitorii Paradisului".
Acceptati misiunea Profetului Mohamed? Credeti ca manifestarea Islamului va fi stabilita? Credeti ca shari'a va domina? Credeti ca democratia va ajunge sub picioarele noastre, ca vom distruge America, credeti ca vom distruge Britania, ca toti acesti lideri vor ajunge sub picioarele noastre? Credeti asta? Pentru ca daca asta credeti o voi vedea in actiunile voastre.
Cand ei vorbesc despre shari"a, cand ei vorbesc despre da'wa, cand vorbesc despre musulmani, cand vorbesc despre jihad, ar trebui sa fim mandri sa spunem ca facem parte din natiunea Profetului Mohamed si ca orice popor ati fi voi va vom distruge cu propriile voastre maini si vom instaura islamul sub nasul vostru. Asta e adevarul dragii mei musulmani.
Asa trebuie sa fim. Trebuie sa incepem sa ridicam stindardul islamului, dragii mei musulmani. Da, chiar si in UK, trebuie sa ridicam stindardul islamului. Trebuie sa incepem sa cerem shari'a pe strazile UK.
De la Meca la Medina, din UK pana in Arabia Saudita, vrem sa impunem islamul, vrem sa vedem islamul dominand. Astea-s aspiratiile celor ce cred. Astea-s aspiratiile oamenilor Paradisului.
marți, 18 ianuarie 2011
vineri, 14 ianuarie 2011
Un musulman trebuie intotdeauna aparat
Anul trecut un parlamentar britanic a fost injunghiat de care Roshonara Choudhry, o tanara musulmana ce dorea sa devina martir, drept pedeapsa pentru prezenta militarilor britanici in Irak si Afganistan. Atacatoarea a fost condamnata pe viata cu pozibilitatea eliberarii conditionate dupa 15 ani. Toate bune si frumoase, s-a facut justitie. Nu chiar, unii coreligionari ai Roshonarei Choudhry nu considera ca s-a facut justitie. De ce sa condamni un dreptcredincios pentru ca a vrut sa ucida un caine de kafir, doar Allah a spus clar ca musulmanii sunt superiori necredinciosilor si ca pot sa-i omoare cand vrea iataganul lor. Astfel a aparut o miscare de genul "free Willy", "free Roshonara Choudhry".
sâmbătă, 1 ianuarie 2011
Disonanta cognitiva si fenomenul religios
Pentru inceput o mica prezentare a termenului “disonanta cognitiva”:
Prima dată s-a detaliat conceptul de disonanţă cognitivă în 1957, de către Festinger, profesor de psihologie la Stanford University, în urma publicării cărţii "Când profeţia dă greş". Deşi după aceasta au apărut multe teorii ale disonanţei cognitive. Festinger are meritul de a fi primul ce a explicat disonanţa cognitivă.
Definiţia disonanţei cognitive
Disonanţa cognitivă este un termen ce desemnează un disconfort psihic, disconfort produs de apariţia simultană a două sau mai multe elemente cognitive, elemente ce se neagă sau se contrazic reciproc.
Alţi autori precum Baron şi Byrne dau alta definiţie pentru disonanţa cognitivă şi anume: "Disonanţa cognitivă este acea stare internă de disconfort ce apare atunci când indivizii observă inconsecvenţă între două sau mai multe atitudini sau între atitudini şi comportament."
Alte definiţii referitoare la disonanţa cognitivă se refera la ca la o "discordanţă sau contradicţie în cunoaştere, pricinuită de informaţii contradictorii privitoare la acelaşi obiect, situaţie sau eveniment şi care este trăită de subiect tensional, ca stare de dezechilibru cognitiv, de nelinişte psihică".
Alţi autori au definit disonanţa cognitivă ca un dezacord între atitudine şi realitate, în timp ce alţii o considera ca fiind tendinţa şi nevoia subiectului de a reduce starea tensională şi a realiza echilibrul cognitiv necesar, fie prin obţinerea unor noi informaţii congruente cu cunoaşterea iniţială , fie prin schimbarea atitudinii subiectului faţă de obiectul, situaţia, evenimentul dat.
Caracteristicile disonanţei cognitive
Disonanţa cognitivă are tendinţa de a se reduce. Conform studiilor lui Festinger, persoana care are în universul său cognitiv două elemente care sunt în disonanţă cognitivă, nu va putea păstra această disonanţă, ci va încerca să o reducă, modificând unul dintre aceste elemente pentru a-l face să se potrivească cu celelalte.
Disonanţa produsă prin dezacordul între două elemente de cunoaştere este greu de suportat, generând o tensiune care va determina o dinamică cognitivă orientată exclusiv spre reducerea disonanţei.
Reducerea disonanţei se poate face prin mai multe modalităţi. Reducerea disonanţei cognitive se poate face deci prin modificarea elementului disonant, prin diminuarea importanţei elementului disonant, sau prin adăugarea de noi elemente care să crească consonanţa.
Disonanţa cognitivă ce se produce prin dezacord între două elemente de cunoaştere este greu de suportat, producând astfel tensiuni ce vor duce la o dinamică cognitivă orientată exclusiv spre reducerea disonanţei.
Dinamica cognitivă este în strânsă legătură cu mărimea disonanţei. Cu cât distanţa dintre elementele disonanţei este mai mare, cu atât eforul pe care îl va depune individul pentru reducerea disonanţei va fi mai puternic, mai intens.
Disonanţa apare şi în cazul în care subiectul este pus să aleagă între două elemente, ambele la fel de atrăgătoare. În această situaţie, persoana, pentru a-şi justifica alegerea, atribuie mai multe caracteristici pozitive elementului ales. Disonanţa cognitivă apare şi în cadrul interacţiunilor intra grupale. Aici cercetările au arătat că un individ îşi modifică percepţiile despre un grup în măsura în care este acceptat de acest grup.
Există o relaţie şi între disonanţa cognitivă şi stima de sine. Cercetări recente au arătat că persoanele cu o imagine de sine pozitivă, precum şi cele cu o stimă de sine foarte înaltă suferă mai mult din cauza disonanţei cognitive.
Teoriile disonantei cognitive
Disonanţa cognitivă priveşte cunoaşterea şi relaţiile între cunoştinţe. Elementele de cunoaştere trebuie analizate cu implicaţia psihologică, care se referă la legătura dintre două cunoştinţe, numai dacă existenţa uneia implică existenţa celeilalte. Din acest punct de vedere putem avea trei situaţii: consonanţă, disonanţă, neutralitate. Avem neutralitate atunci când cele două elemente cognitive nu fac obiectul unei implicaţii psihologice, neputând fi analizate împreună. Consonanţa cognitivă apare atunci când unul dintre obiecte poate fi obţinut prin implicarea psihologică a celuilalt. De exemplu, între "îmi este somn" şi "dorm" (implicaţia psihologică a elementului "îmi este somn") există o consonanţă cognitivă. Pe cealaltă parte, dacă unul dintre elemente se opune celuilalt prim implicarea psihologică, avem disonanţă cognitivă. De exemplu, "mi-e somn" este în disonanţă cu "trebuie să stau de pază". "Trebuie să stau de pază" implicaţia psihologică a elementului "mi-e somn" este în opoziţie cu acesta.
Beauvois şi Joule afirmă, legat de disonanţa cognitivă că producerea unei anumite conduite va duce la o raţionalizare atunci când relativ la această conduită elementele de cunoaştere disonante sunt superioare elementelor consonante.
O altă teorie asupra disonanţei cognitive este avansată de Bem. Conform teoriei lui Bem, atitudinile indivizilor nu sunt decât inferenţe, explicaţiile propriilor lor comportamente. El concluzionează deci, că se poate modifica atitudinea cuiva determinându-l să facă ceva ce nu face în mod obişnuit. Conferind propriilor lor acte o anumita valoare, indivizii adoptă idei sau motivaţii conforme cu ceea ce au făcut.
Textul de mai sus este preluat cap-coada de aici
Prima dată s-a detaliat conceptul de disonanţă cognitivă în 1957, de către Festinger, profesor de psihologie la Stanford University, în urma publicării cărţii "Când profeţia dă greş". Deşi după aceasta au apărut multe teorii ale disonanţei cognitive. Festinger are meritul de a fi primul ce a explicat disonanţa cognitivă.
Definiţia disonanţei cognitive
Disonanţa cognitivă este un termen ce desemnează un disconfort psihic, disconfort produs de apariţia simultană a două sau mai multe elemente cognitive, elemente ce se neagă sau se contrazic reciproc.
Alţi autori precum Baron şi Byrne dau alta definiţie pentru disonanţa cognitivă şi anume: "Disonanţa cognitivă este acea stare internă de disconfort ce apare atunci când indivizii observă inconsecvenţă între două sau mai multe atitudini sau între atitudini şi comportament."
Alte definiţii referitoare la disonanţa cognitivă se refera la ca la o "discordanţă sau contradicţie în cunoaştere, pricinuită de informaţii contradictorii privitoare la acelaşi obiect, situaţie sau eveniment şi care este trăită de subiect tensional, ca stare de dezechilibru cognitiv, de nelinişte psihică".
Alţi autori au definit disonanţa cognitivă ca un dezacord între atitudine şi realitate, în timp ce alţii o considera ca fiind tendinţa şi nevoia subiectului de a reduce starea tensională şi a realiza echilibrul cognitiv necesar, fie prin obţinerea unor noi informaţii congruente cu cunoaşterea iniţială , fie prin schimbarea atitudinii subiectului faţă de obiectul, situaţia, evenimentul dat.
Caracteristicile disonanţei cognitive
Disonanţa cognitivă are tendinţa de a se reduce. Conform studiilor lui Festinger, persoana care are în universul său cognitiv două elemente care sunt în disonanţă cognitivă, nu va putea păstra această disonanţă, ci va încerca să o reducă, modificând unul dintre aceste elemente pentru a-l face să se potrivească cu celelalte.
Disonanţa produsă prin dezacordul între două elemente de cunoaştere este greu de suportat, generând o tensiune care va determina o dinamică cognitivă orientată exclusiv spre reducerea disonanţei.
Reducerea disonanţei se poate face prin mai multe modalităţi. Reducerea disonanţei cognitive se poate face deci prin modificarea elementului disonant, prin diminuarea importanţei elementului disonant, sau prin adăugarea de noi elemente care să crească consonanţa.
Disonanţa cognitivă ce se produce prin dezacord între două elemente de cunoaştere este greu de suportat, producând astfel tensiuni ce vor duce la o dinamică cognitivă orientată exclusiv spre reducerea disonanţei.
Dinamica cognitivă este în strânsă legătură cu mărimea disonanţei. Cu cât distanţa dintre elementele disonanţei este mai mare, cu atât eforul pe care îl va depune individul pentru reducerea disonanţei va fi mai puternic, mai intens.
Disonanţa apare şi în cazul în care subiectul este pus să aleagă între două elemente, ambele la fel de atrăgătoare. În această situaţie, persoana, pentru a-şi justifica alegerea, atribuie mai multe caracteristici pozitive elementului ales. Disonanţa cognitivă apare şi în cadrul interacţiunilor intra grupale. Aici cercetările au arătat că un individ îşi modifică percepţiile despre un grup în măsura în care este acceptat de acest grup.
Există o relaţie şi între disonanţa cognitivă şi stima de sine. Cercetări recente au arătat că persoanele cu o imagine de sine pozitivă, precum şi cele cu o stimă de sine foarte înaltă suferă mai mult din cauza disonanţei cognitive.
Teoriile disonantei cognitive
Disonanţa cognitivă priveşte cunoaşterea şi relaţiile între cunoştinţe. Elementele de cunoaştere trebuie analizate cu implicaţia psihologică, care se referă la legătura dintre două cunoştinţe, numai dacă existenţa uneia implică existenţa celeilalte. Din acest punct de vedere putem avea trei situaţii: consonanţă, disonanţă, neutralitate. Avem neutralitate atunci când cele două elemente cognitive nu fac obiectul unei implicaţii psihologice, neputând fi analizate împreună. Consonanţa cognitivă apare atunci când unul dintre obiecte poate fi obţinut prin implicarea psihologică a celuilalt. De exemplu, între "îmi este somn" şi "dorm" (implicaţia psihologică a elementului "îmi este somn") există o consonanţă cognitivă. Pe cealaltă parte, dacă unul dintre elemente se opune celuilalt prim implicarea psihologică, avem disonanţă cognitivă. De exemplu, "mi-e somn" este în disonanţă cu "trebuie să stau de pază". "Trebuie să stau de pază" implicaţia psihologică a elementului "mi-e somn" este în opoziţie cu acesta.
Beauvois şi Joule afirmă, legat de disonanţa cognitivă că producerea unei anumite conduite va duce la o raţionalizare atunci când relativ la această conduită elementele de cunoaştere disonante sunt superioare elementelor consonante.
O altă teorie asupra disonanţei cognitive este avansată de Bem. Conform teoriei lui Bem, atitudinile indivizilor nu sunt decât inferenţe, explicaţiile propriilor lor comportamente. El concluzionează deci, că se poate modifica atitudinea cuiva determinându-l să facă ceva ce nu face în mod obişnuit. Conferind propriilor lor acte o anumita valoare, indivizii adoptă idei sau motivaţii conforme cu ceea ce au făcut.
Textul de mai sus este preluat cap-coada de aici
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)